Pandemia de coronavirus a oprit obiceiurile și tradițiile din Joia Mare. An de an, în mai multe județe ale țării aveau loc așa-numitele ”Focuri de Joia Mare”.
Legenda spune că în Joia Mare, cunoscută drept Joia Neagră sau Joimărița, sufletele celor morți vin şi se aşază la streaşină pentru a își vizita rudele. Femeile strâng vreascuri, nuiele, buruieni și le dau foc în cimitir. Credinţa populară spune că, atraşi de căldură, morţii s-ar ridica din mormânt.
Liniștea s-a așternut în satul Copaciu, comuna Ghimpați, județul Giurgiu. An de an, aici se aprindeau focurile în cimitirul localității, în dimineața zilei de joi, cu trei zilei înaintea Paștelui. De data asta, pandemia de coronavirus i-a oprit pe localnici să-și continue tradițiile din moși strămoși.
Puzderia de oameni care era adunată în anii trecuții s-a transformat într-o liniște proundă. Doar câte un câine asmuțit își plimbă coada prin fața cimitirului.
„Ne-a spus părintele să nu mai venim. Sperăm că la anul vom face focul iar”, spune una dintre femeile care păstrează de zeci de an ritualul focului.
Și în Oltenia tradițiile din Joia Mare erau nelipsite. Femeile veneau dis de dimineață la tămâiat, acolo unde e obiceiul de a se aprinde focuri din boji în curte şi la cimitir. Însă, de data asta, sătenii au renunțat la tradiții.
Pentru mulți români, păstrători ai tradițiilor, Joia Mare era ziua dedicată pomenirii celor adormiți. Tradiţia vorbeşte și despre „Cănile din Joia Mare” – colaci şi apă care se împart la case. În schimb, focul aprins e cel care purifică, spunându-se că el alege spiritele bune care vor păzi casa, de cele rele, pe care le alungă.